Ce înseamnă timp liber?

            Un răspuns ar fi: timpul care ne rămâne pe lângă activitatea zilnică (învăţat/muncă) atribuţii/îndatoriri sociale şi odihnă. Dar liber din ce punct de vedere, liber să-l irosim, liber să-l pierdem nefăcând nimic, liber să ne satisfacem dorinţele, liber..., liber să ce?
            Parafrazez ce spuneam cu o altă ocazie: ceea ce intreprindem/facem, se oglindeşte în caracterul nostru, se ancorează în „centrul vieţii noastre” şi pune în valoare învăţăturile însuşite. Plecând de la cele de mai sus, consider că „timpul liber” este cel mai important timp pe care-l avem, atunci ce-i de făcut, cum să facem ca la sfârşitul zilei să nu ne umplem de remuşcări că ne-am mai târât timpul prin lucruri nedemne de un creştin? O astfel de întrebare a fost mult timp titlul primei pagini a gândurilor mele, dar fără fapte, teoria prinde mucegai şi nici miros plăcut n-are, aşa că am trecut la acţiune (nu-i meritul meu ci a Celui care m-a învăţat ce sa fac).
Întâi am conştientizat valoarea mare pe care o am, mai exact o administrez „timpul liber”, pe urmă mi-am făcut un plan de bătaie, după care am inceput cu paşi nesiguri dar cu multă dorinţa să pun în aplicare programul de reabilitare (dar nu singur, singuri nu merită să încercaţi că nu se ajunge la rezultatul dorit, programul are nevoie de Coordonator).
             Am descoperit că dimineaţa, când trupul este odihnit, mintea este limpede şi atmosfera înca moţăie în linişte, părtăşia cu Dumnezeu este deosebită, fiinţa îşi încarcă rezervoarele cu energie divină iar ziua devine o aripă pe care ne poartă Dumnezeu spre o „întâlnire sfântă”. Dimineaţa este ca strigătul unui copil când se naşte, ca roua pe roşul petalelor de trandafir, ca susurul cristalin a unui pârâu grăbit, ca bradul falnic din vârful muntelui, ca vântul pentru un vultur în zbor, dimineaţa este raza de soare pentru o zi senină, cât de multă pace oferă o dimineaţă petrecută cu Dumnezeu. Şi vă mărturisesc ceva, restul zilei se raportează la dimineaţa, nici timpului liber ce ne-a mai rămas nu-l vom mai petrece în alt fel după ce ne-am înmuiat buzele în „dulceaţa dimineţii”.
            Pare obositor să-ţi sacrifici somnul de dimineaţă, dar după primele experienţe te întrebi cum de ţi-ai irosit atâata timp dormind. ÎIncercaţi, viaţa oricum trece, important este cum trecem noi prin viaţăta.