Fiecare din cuvintele de mai sus au o semnificaţie adâncă, despre fiecare s-ar putea scrie cărţi întregi, cu fiecare în parte nu mi-ar fi ruşine să apar în public. Dar oare de ce nu le-am scris eu separat, să scriu de fiecare-n parte, oare de ce nu le-am scris pe câte o pagină şi să găsesc exemple şi semnificaţii pentru ele? Cred că v-aţi dat seama, lor le stă foarte bine împreună, mână-n mână, aceste trei au calitatea de a scoate diamantul din om. Bine-nţeles, ele nu au nici o valoare în vitrină, pe tejghea sau în parcare, acestea trebuie să se întâlnească într-o persoană, iar această persoană să trăiască în concordanţă cu ele. Haideţi să le analizăm, să vedem de ce le stă bine împreună.
pământească, ci slujiţi-vã unii altora în dragoste. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`` şi iată cum am ajuns să admitem că slujirea are nevoie de dragostea unui crestin ca să se manifeste.
Dar DRAGOSTEA, cum funcţionează ea, la cel mai înalt standard? Păi dragostea, ca să ne putem da seama că există, ea trebuie să se manifeste , iar ca să se manifeste îi stă foarte bine în slujire, Evrei 13:1-3a 1 Stăruiţi în dragostea frăţească.
2 Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. 3 Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; Dar unde-i subiectul, cine are dragoste, cine să slujească? Da, aveţi dreptate, crestinul este cel mai potrivit pentru aceasta. 1Petru 1:22 Deci ca unii care, prin ascultare de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima.
Am ajuns la el, la CRESTIN, ne-am jucat ca şi cu mingea, am aruncat-o de la unul la altul până am ajuns la crestin . Crestinul, el are o poruncă în care trebuie să-şi trăiască viaţa, teoria lui, cunoştinţa lui, zelul lui, nu înseamnă nimic fără manifestarea acestei mari porunci dată de Domnul nostru Isus Cristos în Ioan13:34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Ce încurajator, ce motivant, pentru că versetul următor ne spune că aşa vom fi cunoscuţi ca ucenicii Domnului Isus, iubindu-ne unii pe alţii; iar noi vrem să fim ucenicii Lui, aşa că vrem să ne şi iubim.
(aici ar trebui să pun punct, dar mă simt ca salahorul care îşi opreşte betoniera înainte ca meşterul să termine peretele de tencuit) Asa că haideţi să vedem unde am rămas.
Într-o intersecţie unde se întâlneşte creştinul cu dragostea, dar ca să-şi poată exprima creştinul dragostea are nevoie de, ... cuvinte, nu, ... de muzică, nu, ... de soare, nu, ... de ploaie, nu, ... nu are nevoie decât de cel sau cei pe care sa-i iubească şi de cadru în care să-şi manifeste slujirea şi iată că am pus indicator pe unde să o ia creştinul şi dragostea împreună, şi anume pe calea slujirii. Le-am amestecat, le-am scuturat, le-am aşezat la loc şi tragem concluzia, toate trei sunt foarte importante dar nu pot supravieţui separat, acestea se hrănesc unele pe altele, iar dacă suferă careva, tot ansamblul are de suferit, să ne ajute Tatăl Ceresc să le ţinem strâns legate împreună, ca bucuria noastră să fie deplină atunci când ni se va spune „veniţi binecuvăntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” Amin Evrei 6:10
Stau doi prieteni la răscruce,
Întrebarea este; unde se vor duce?
Creştinul şi dragostea nu ştiu unde s-o apuce;
Dar privirea li se-ndreaptă spre „indicatorul” de pe cruce,
Care îi îndeamnă la slujire dulce.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu